Declarație publică de poziționare

Coherens Mogoșoaia

Coherens Mogoșoaia este o comunitate care își asumă rânduiala ca practică vie de coerență. Nu ne definim prin opoziție față de prezent și nici prin conservarea inertă a trecutului, ci prin continuitate. Tradiția, așa cum o înțelegem, este o memorie funcțională a umanului, verificată prin trăire și confirmată, astăzi, prin limbajul științei moderne.

Poziționarea noastră pornește dintr-o constatare simplă: liniile de forță ale rânduielii nu sunt simbolice, ci operative. Ele acționează asupra minții, trupului și relațiilor, generând ordine, stabilitate și capacitate de regenerare. Coherens Mogoșoaia creează un cadru în care aceste linii sunt recunoscute, practicate și articulate coerent, fără a fi reduse la credință subiectivă sau la explicație abstractă.

În cultura contemporană, tradiția și știința au fost separate artificial. Rugăciunea a fost mutată exclusiv în registrul interior, iar cercetarea științifică a fost desprinsă de sens. Această separare a produs fragmentare. Comunitatea noastră afirmă că această ruptură nu este necesară și nici reală. Cele două domenii descriu aceeași realitate prin limbaje diferite.

Rugăciunea, înțeleasă ca liniștire și unificare a atenției, produce stări de ordine internă și stabilitate. Fizica modernă descrie aceste stări ca fiind coerență. Lucrările lui Ilya Prigogine, distinse cu Premiul Nobel pentru Chimie, au arătat că în sisteme aflate departe de echilibru pot apărea structuri coerente disipative, capabile să genereze ordine prin flux și transformare. Tradiția a descris această realitate prin limbajul rânduielii și al lucrării lăuntrice.

Postul, practicat ca disciplină a trupului și nu ca exercițiu de performanță, activează mecanisme de regenerare profundă. Descoperirea autofagiei de către Yoshinori Ohsumi, recunoscută prin Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, confirmă că perioadele de abținere induc procese de curățare, adaptare și reechilibrare celulară. Tradiția a păstrat această practică ca rânduială. Biologia descrie mecanismul ei.

Ritmul nu este un detaliu secundar al vieții, ci o condiție a coerenței. Cercetările lui Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash și Michael W. Young, distinse cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, au arătat existența ceasului biologic sincronizat cu ciclul solar. Rânduiala liturgică a dimineții și a serii a integrat acest adevăr cu mult înainte de a fi formulat experimental.

Coerența nu este doar individuală, ci relațională. Descoperirile privind entanglementul cuantic, realizate de Alain Aspect, John Clauser și Anton Zeilinger, confirmă inseparabilitatea ca proprietate fundamentală a realității. Tradiția a exprimat această realitate prin învățătura iubirii ca legătură universală și prin responsabilitatea fiecăruia față de întreg.

Liniștea interioară nu este pasivitate, ci reducerea fluctuațiilor care consumă energie. Brian Josephson a formulat analogii între fenomenele de coerență fizică și procesele mentale, arătând că ordinea apare prin diminuarea zgomotului intern. Tradiția isihastă a descris această lucrare drept liniște a minții și a inimii.

Cercetările recente în domeniul cuantizării macroscopice și al coerenței la scară mare, asociate cu lucrările lui Michel Devoret și John Martinis, confirmă că ordinea și coerența nu sunt limitate la scară microscopică. Ele pot fi manifestate la nivel uman și social. Acest adevăr este rezumat în tradiție prin cuvintele Sfântului Serafim de Sarov: dobândește pacea în tine și în jurul tău mulți se vor mântui.

Coherens Mogoșoaia afirmă că rânduiala este o tehnologie a coerenței umane. Rugăciunea și postul nu sunt doar marcatori identitari, ci si instrumente de acordare. Ele sunt validate prin efectele lor asupra omului și asupra comunității.

Cei care intră în acest spațiu nu sunt spectatori și nici adepți. Sunt practicanți ai coerenței. Își asumă faptul că starea personală modelează câmpul comun și că orice construcție durabilă începe cu ordonarea de sine.

Ne poziționăm dincolo de separarea tradiție–știință. Coerența este o realitate trăită, observabilă și transmisibilă prin practică.

---